Ce carne pui, cum iese limpede și ce faci dacă nu se încheagă
Piftia, sau răciturile, este carne de porc fiartă îndelung cu picioare, urechi și șorici, într-o zeamă cu usturoi care se încheagă la rece. Se face cu o zi înainte și e una dintre mâncărurile mesei de Crăciun.
Cantitățile de mai jos sunt cele care apar în majoritatea rețetelor de piftie de porc. Nu este rețeta bucătăriei noastre; e o rețetă pentru gătit acasă.
Apa se pune de două-trei ori cât carnea, și nu se mai completează pe parcurs: zeama trebuie să scadă până ajunge cam la nivelul cărnii.
Cauzele obișnuite sunt prea multă apă, prea puține bucăți cu cartilaj și șorici și fiertul prea scurt. De aceea, înainte de a turna piftia în boluri, se face testul pe farfurioară: câteva picături de zeamă, puse la rece, trebuie să se încheie în câteva minute. Dacă nu se încheagă, zeama mai fierbe, fără capac, ca să scadă. Unii adaugă și gelatină alimentară, dizolvată în puțină zeamă fierbinte; cu destule picioare și șorici, nu e nevoie.
Carnea se pune cu apă cât să o acopere bine, cu ceapa, piperul și sarea, și fierbe în jur de 2 ore de când începe să iasă abur prin supapă, la foc mic. Oala se lasă să se răcească singură înainte de a fi deschisă. Restul pașilor rămân la fel: strecurarea, grăsimea luată de deasupra, usturoiul și închegarea la rece.
I se mai spune răcituri, cotoroage, aituri sau tremurici, după zonă. E același preparat.
Rece, scoasă de la frigider chiar înainte de masă, cu oțet, hrean sau ardei iute și pâine. Bolurile se pot răsturna pe farfurie dacă piftia s-a închegat bine. Ține câteva zile la frigider, acoperită; la cald se înmoaie. E una dintre mâncărurile mesei de Crăciun, alături de sarmale și salata de boeuf.
Alte preparate românești, explicate pas cu pas.
Sarmale, ciorbe și friptură, în Sectorul 2. Rezervă o masă; pentru livrare, vezi meniul de pe Glovo.
Str. Maica Domnului nr. 54, București, Sector 2