Ciorba de burtă este o supă tradițională românească preparată din stomac de vită, dreasă cu smântână și gălbenuș de ou, puternic aromată cu usturoi și acrită cu oțet. Este considerată unul dintre cele mai emblematice și, totodată, cele mai controversate preparate ale bucătăriei românești – adorată de unii, evitată de alții, dar niciodată ignorată.
O găsești în meniul aproape oricărui restaurant românesc și e, prin obicei, ciorba de dimineață după o noapte lungă. Mai jos: rețeta cu gramaje, greșelile care o strică, variantele vechi, fără smântână, și istoria ei.
Ce este ciorba de burtă
Ciorba de burtă (numită și „ciorbă de burtă de vită" sau, colocvial, „burta") este o supă densă și cremoasă, cu o textură catifelată și un gust complex: acru, cremos, usturiat și ușor picant. Ingredientul principal este burta de vită – stomacul bovinelor, pregătit special pentru consum.
Ceea ce face această ciorbă unică este combinația neobișnuită de elemente:
- Burta de vită – tăiată în fâșii subțiri, fiartă până devine fragedă
- Supa de oase – baza aromată, obținută din oase de vită fierte ore întregi
- Dres de smântână și gălbenuș – care dă textura cremoasă caracteristică
- Usturoi – element esențial, fără de care ciorba nu este completă
- Oțet – pentru acrirea specifică
Rețeta de ciorbă de burtă, pas cu pas
Cantitățile de mai jos sunt pentru 10-12 porții, adică aproximativ 5 litri de ciorbă. Timp activ: 30 de minute. Timp de gătire: 3 ore. Total: 3 ore și 30 de minute.
Ingrediente
Pentru fond:
- 1 kg oase de vită de la copită, cu tendoane și zgârci (cereți la măcelărie oase pentru ciorbă de burtă)
- 4 l apă rece
- 4 lingurițe rase de sare
- 1 lingură boabe de piper negru
- 3 foi de dafin (opțional)
Pentru ciorbă:
- 2 kg burtă de vită, proaspătă sau prefiartă
- 1 morcov mare
- 1 lingură ulei
Pentru dres:
- 6 gălbenușuri
- 400 ml smântână lichidă pentru gătit, 30% grăsime
- 15 căței de usturoi
La servire: oțet, ardei iute, pâine proaspătă.
Mod de preparare
- Pune oasele la fiert în 4 l de apă rece, cu sarea, piperul și foile de dafin. Adu la fierbere și culege spuma pe măsură ce se formează.
- Fierbe 2 ore la foc mediu spre mic, cu capacul pus pe jumătate. Supa scade cu circa un sfert.
- Scoate oasele și strecoară supa într-o oală curată. Completează cu apă până ajungi la 5 litri.
- Fierbe burta. Dacă e proaspătă, adaug-o întreagă în supa clocotită și fierbe-o o oră; scoate-o, îndepărtează membranele groase cât e caldă, taie-o fâșii de 1 cm lățime și 4-5 cm lungime și pune-o înapoi pentru încă 20 de minute. Dacă e prefiartă, clătește-o în mai multe ape reci și fierbe-o 20-30 de minute.
- Călește morcovul. Rade-l fin și călește-l 10 minute la foc mic, în lingura de ulei, amestecând. Adaugă-l în ciorbă și mai fierbe 15 minute.
- Stinge focul. Zdrobește usturoiul, amestecă-l cu 2 linguri de apă rece și toarnă-l în oală.
- Temperează dresul. Bate gălbenușurile cu smântâna. Adaugă peste ele, unul câte unul, șase polonice de ciorbă fierbinte, amestecând după fiecare, până compoziția devine aproape fierbinte.
- Încorporează. Cu focul stins de cinci minute, toarnă compoziția în oală și amestecă bine.
- Servește fierbinte. Oțetul și ardeiul iute se pun individual, în farfurie.
Greșeli frecvente
- Dresul se taie. Cauza e smântâna fermentată sau șocul termic. Folosește smântână dulce de 30% și temperează în șase reprize, cu focul stins.
- Ciorba nu iese cremoasă. Ai folosit oase fără tendoane și zgârci, sau ai pus prea multă apă. Gelatina din oase dă textura.
- Are gust de supă de vită. Ai adăugat rasol sau ai lăsat legumele în oală. Fondul se face din oase; rădăcinoasele, dacă le pui, intră doar în ultima oră și se scot.
- Burta rămâne tare. Membranele groase nu au fost îndepărtate după prima oră de fiert.
- Se taie la reîncălzire. Nu drege toată oala. Păstrează restul nedres și fă liezonul înainte de fiecare servire.
Variante
- Fără smântână. Se drege doar cu gălbenușuri amestecate cu oțet și usturoi — varianta din rețetele dobrogene tipărite în 1982 și 1983.
- Cu leuștean, adăugat la final. Apare în varianta de la Babadag; Radu Anton Roman o consideră o obișnuință muntenească.
- Cu orez. În varianta constănțeană și, după Cosmin Dragomir, la Botoșani.
- Acrită cu moare de varză sau borș de casă, în loc de oțet.
Cum facem ciorba de burtă la Restaurant Ceaun
La restaurant o facem în cantitate mare, într-o oală de 70 de litri, din care rămân 30 de litri de zeamă. Metoda diferă în câteva puncte de rețeta de casă de mai sus.
Ce oase folosim. Unele rețete recomandă oase cu măduvă, dar măduva poate da o culoare închisă zemii. Acasă merge și așa; la restaurant nu le folosim. Pentru ciorba de burtă luăm oasele de la copită, cele cu tendoane și zgârci. Le găsiți la măcelărie dacă cereți oase pentru ciorbă de burtă: vorbiți cu măcelarul dinainte sau mergeți într-o piață mare, cum e Piața Obor.

- Oasele întâi, separat, câteva ore. Chei, turloaie și picioare de vițel, din zona cu zgârci. Fierb cu capac, la foc potrivit, până li se desprinde toată grăsimea.
- Burta intră direct peste oase, la ceva timp după ce acestea au început să fiarbă. Nu o fierbem întâi într-o apă separată. Dacă nu vă place gustul, o puteți opări puțin, dar pierde din gust.
- Legumele și condimentele, cu o oră înainte de final: morcov, ceapă albă, țelină și rădăcină de pătrunjel, dacă aveți, piper verde boabe, ca să nu se înnegrească zeama, foi de dafin și câteva căpățâni de usturoi.
- Legumele se scot când s-au fiert bine și încep să se destrame, inclusiv ceapa, care altfel dă un gust prea pronunțat. Dacă burta mai are nevoie, o mai lăsăm.
- Nu completăm cu apă. De aceea pornim cu oala mare: din 70 de litri rămân 30.
- Zeama se strecoară, iar legumele se aruncă. Nu pasăm legume în ciorbă, cum se face uneori acasă. La final, o linguriță mică de oțet și sare.
- Dresul: smântână de cel puțin 25%, bătută cu telul împreună cu gălbenușurile; la 30–40 de litri de zeamă folosim 30–50 de gălbenușuri. Zeama fierbinte se toarnă peste ele în fir subțire, amestecând continuu, întâi puțină, apoi mai multă, ca să nu se facă cocoloașe și să nu se taie smântâna. Se potrivește de sare și oțet.
- Usturoiul poate intra direct în ciorbă, ca mujdei, sau ca la noi: zeama se toarnă peste usturoiul pus într-o sită cu tifon.
- Fața de ciorbă, la final: morcov galben ras, călit în ulei.

Acasă, unii taie tendoanele fierte de pe oase și le pun în farfurie, lângă burtă.
Ce faceți cu albușurile. Dresul folosește doar gălbenușurile, așa că rămân multe albușuri. Vă recomandăm o prăjitură cu mere și bezea: albușurile bătute spumă tare cu zahăr se întind peste merele de pe blat și se coc până se rumenesc ușor. Sau bezele simple, uscate la cuptor, la foc mic. Până le folosiți, țineți albușurile la frigider, acoperite, sau congelați-le.
Istoria și originile ciorbei de burtă
Originile ciorbei de burtă sunt legate de bucătăria otomană, care a influențat profund gastronomia balcanică. Preparatul este cunoscut în întreaga regiune sub diferite nume: işkembe çorbası în Turcia, škembe čorba în Bulgaria și Serbia, patsas în Grecia.
Jurnalistul gastronomic Cosmin Dragomir leagă răspândirea preparatului în sudul țării de filiera otomană, prin înrudirea cu işkembe çorbası, și explică de ce burta era o materie primă de oraș: la sat, sacrificarea unei vite era o ocazie rară, animalul contând mai mult pentru lapte și tracțiune. În târgurile mari, unde funcționau locurile de sacrificiu devenite mai târziu abatoare, burta era însă la îndemână. Breasla măcelarilor a dezvoltat zahanalele, iar burta ajungea în ciorbă și în tuslama — ambele preparate de târg.
Merită făcută o distincție care se pierde des: filonul „boieresc" aparține tuslamalei, nu ciorbei de burtă. Radu Anton Roman descrie tuslamaua regală, fiartă de la patru ore în sus, ca mâncare a bogaților. Ciorba de burtă a devenit preparat prezent peste tot abia prin standardizarea meniurilor de restaurant din perioada comunistă, când a înlocuit tuslamaua, mai scumpă și mai lentă.
Versiunea românească se distinge prin:
- Accentul pe usturoi – mult mai pronunțat decât în variantele balcanice
- Acrirea cu oțet – în loc de lămâie sau borș
- Dresul cu smântână și gălbenuș – azi considerat definitoriu, dar mai recent decât preparatul
Smântâna nu a fost dintotdeauna. Rețetele de ciorbă de burtă tipărite în 1982 și 1983 — una „ca la Babadag", cealaltă constănțeană — nu conțin smântână deloc. Se dreg doar cu gălbenușuri amestecate cu oțet și usturoi. Cosmin Dragomir, care le-a identificat, spune că așa se făcea pe timpuri.
„Ciorba de burtă este regina meselor românești – nu pentru toată lumea, dar cei care o înțeleg, o adoră pentru totdeauna."— Restaurant Ceaun
Cum se servește ciorba de burtă
Ciorba de burtă se servește fierbinte, cu patru lucruri puse pe masă, ca fiecare să și-o potrivească în farfurie:
- Smântână – pentru a adăuga cremozitate suplimentară, după preferință
- Usturoi pisat – separat, pentru cei care doresc un gust mai intens
- Oțet – fiecare își acrește ciorba după propriul gust
- Ardei iute – proaspăt sau în oțet, nelipsit de pe masă
Alături merg pâinea proaspătă sau gogoșarii în oțet. Prin obicei, e și ciorba de dimineață după o noapte lungă: fierbinte, acrișoară și cu mult usturoi.
Ciorbă de burtă la Restaurant Ceaun
În meniul nostru de ciorbe, ciorba de burtă este #16: burtă de vită, zeamă de oase, smântână, ouă, legume și condimente, porție de 350 g. Rețeta cu gramaje de mai sus e cea pentru acasă; cum o facem noi în bucătărie e descris separat. Suntem în București, pe Strada Maica Domnului nr. 54, Sector 2.
Ciorbă de burtă, la Restaurant Ceaun
Rezervă o masă sau comandă pe Glovo; ciorba de burtă e în meniu tot anul.
Rezervă o Masăsau sună-ne la +40 756 090 680
