Ciorbă Rădăuțeană — Rețeta Originală
Ciorbă de burtă, dar fără burtă. Piept de pui, dres cu smântână și ou, usturoi mult — pus crud, la final.
Sari la rețetă
Ciorba rădăuțeană este una dintre cele mai iubite ciorbe din bucătăria românească — și, în același timp, una dintre cele mai des greșite. Nu pentru că ar fi complicată, ci pentru că are trei momente în care se poate strica: dresul, usturoiul și acrirea. Dacă le nimerești pe toate trei, iese exact așa cum trebuie: catifelată, ușor acrișoară, cu un gust de usturoi care se simte, dar nu domină.
Vine din Rădăuți, în Bucovina — de acolo îi este și numele. Și, spre deosebire de restul bucătăriei noastre, are o origine foarte concretă: este o ciorbă de burtă făcută pentru cei care nu mănâncă burtă.
Asta explică tot. Cine iubește gustul ciorbei de burtă — cremos, cu usturoi mult, acrișor — dar nu suportă textura burții sau mirosul ei specific, are exact aceeași ciorbă, doar cu piept de pui în loc de burtă. Restul rămâne neschimbat: același dres cu smântână și gălbenușuri, același usturoi generos, aceeași consistență catifelată. De aceea rădăuțeana a prins atât de repede.
Dacă ții minte un singur lucru din pagina asta, ține minte ăsta: usturoiul se pune la final, pisat, cu focul stins. El este diferența cea mai vizibilă față de ciorba a la grec.
Ingrediente pentru ciorba rădăuțeană
Cantitățile de mai jos sunt pentru 6 porții. Timp total: aproximativ o oră și zece minute.
Rețeta de pe această pagină este o adaptare pentru bucătăria de acasă, nu rețeta exactă a Corneliei Dumitrescu. Păstrează ce e esențial la ciorba creată la Rădăuți: dres cu smântână și gălbenușuri, usturoi și acrire cu oțet. Cantitățile date de creatoare pentru porții mari includ și făină; aici, ca la Ceaun, ciorba se face fără făină.
Atinge un ingredient ca să-l bifezi pe măsură ce îl pregătești.
Despre smântână: ai nevoie de smântână grasă, de minimum 20%. Cea slabă se taie mult mai ușor și nu dă catifelarea care face ciorba asta recunoscută.
Cum se face ciorba rădăuțeană, pas cu pas
Pune carnea la fiert
Pune pieptul de pui într-o oală cu apă rece și puțină sare. Lasă-l să dea în clocot la foc mediu și spumează de câte ori e nevoie — spuma nu e toxică, sunt proteine coagulate, dar tulbură supa. Adaugă foaia de dafin și boabele de piper. O ciorbă rădăuțeană limpede, aproape albă, începe exact de aici.
Adaugă legumele
Curăță morcovii, pătrunjelul, țelina, ceapa și ardeiul. Taie-le cubulețe mici sau fâșii subțiri și pune-le peste carne. Lasă totul să fiarbă la foc mic 30–40 de minute, până când carnea se desface ușor.
Taie carnea fâșii
Scoate pieptul de pui, lasă-l să se răcorească un minut și taie-l în fâșii subțiri, nu în cuburi. Fâșiile țin locul burții din ciorba de burtă, care se taie la fel, și se împart ușor în farfurii. Pune carnea înapoi în oală.
Pregătește dresul
Într-un castron, bate smântâna cu cele două gălbenușuri până se omogenizează. Apoi temperează: ia câte un polonic de supă fierbinte și toarnă-l peste smântână, amestecând continuu. Repetă de patru-cinci ori, până când castronul e cald la atingere. Smântâna rece turnată direct în ciorba fierbinte se poate tăia.
Încorporează dresul
Dă focul la minimum. Toarnă dresul în oală într-un fir subțire, amestecând tot timpul. Din acest moment ciorba doar se încălzește, fără să clocotească: la fierbere, gălbenușurile se pot închega și ciorba se poate brânzi.
Pune usturoiul, la final
Pisează usturoiul cu un praf de sare, până devine pastă. Adaugă-l în ciorbă cu focul deja stins. Pus la final, usturoiul își păstrează gustul iute; fiert mai mult timp, devine mult mai blând. Dacă nu vrei bucăți de usturoi în farfurie, opărește pasta cu două-trei polonice de supă fierbinte, las-o câteva minute, apoi strecoară lichidul înapoi în oală. Aroma se distribuie uniform, fără bucăți crude în farfurie.
Acrește și potrivește
Adaugă oțetul sau zeama de lămâie, treptat, gustând. Rădăuțeana trebuie să fie acrișoară, nu acră. Potrivește de sare și piper, presară pătrunjel verde tocat și las-o să se odihnească zece minute înainte de a o servi. Ardeiul iute se pune pe masă, nu în oală.
Secretele unei ciorbe rădăuțene reușite
Nu sunt trucuri de bucătar-șef. Sunt lucrurile pe care le greșește toată lumea prima dată.
1. Usturoiul se pune crud, cu focul stins
Usturoiul fiert devine blând și dulceag. Cel pisat cu sare și pus după ce ai oprit focul își păstrează gustul iute, care se simte clar în ciorbă. Câți căței pui ține de gustul tău: vezi mai jos întrebarea despre cantitate.
2. Dresul se temperează, nu se toarnă direct
Smântâna rece, turnată direct în supa fierbinte, se poate tăia, mai ales dacă e slabă sau dacă ciorba e deja acră. Temperarea nu e o formalitate: iei câte un polonic de supă și îl torni peste smântână, amestecând, până când castronul devine cald la atingere. Abia atunci amestecul poate intra în oală. Durează două minute și îți salvează ciorba.
3. După dres, ciorba nu mai fierbe
După ce ai pus smântâna cu gălbenușuri, fierberea e riscul cel mare: gălbenușurile se închegă, iar ciorba se poate brânzi. Focul se dă la minimum și ciorba doar se încălzește. Excepția e dresul cu făină, ca la Rădăuți: făina îl apără, iar ciorba suportă un clocot scurt.
4. Carnea se taie fâșii, nu cuburi
Fâșiile subțiri imită burta din ciorba de burtă, de la care pleacă rădăuțeana, și se împart uniform în farfurii. Cu cuburi, ciorba e la fel de bună, dar seamănă mai puțin cu modelul ei.
5. Se acrește la final, treptat, gustând
Oțetul (sau lămâia, dacă alegi adaptarea) se adaugă după ce ciorba e completă, nu în timpul fierberii. Se pune puțin, se gustă, se mai pune. Rădăuțeana trebuie să fie acrișoară, nu acră — dacă ai trecut de limită, nu mai ai cum să dai înapoi.
Variante de ciorbă rădăuțeană
Rețeta clasică se face cu piept de pui. Dar, ca orice ciorbă care s-a răspândit, a căpătat versiuni — unele obișnuite, altele mai rare.
Cu piept de pui
Varianta standard și cea mai căutată: la ea se gândesc cei mai mulți când caută „ciorba radauteana”. Carnea albă, fiartă și tăiată fâșii, dă o ciorbă limpede și ușoară, în care usturoiul și smântâna sunt vedetele. Dacă faci rădăuțeană pentru prima dată, aceasta e varianta de la care să pornești.
Cu pui întreg sau pulpe
Mai gustoasă, dar mai grasă. Oasele dau supei mai mult corp, iar ciorba iese mai densă și mai plină. Cere însă o spumare atentă la început și, eventual, degresarea supei înainte de a pune dresul.
De porc
Există, deși nu e tradițională. Carnea de porc schimbă complet profilul ciorbei: devine mai grea, mai untoasă, iar usturoiul trebuie ajustat în consecință. Nu mai este chiar o rădăuțeană, dar rămâne o ciorbă bună.
De vacuță
Cea mai rară dintre variante și cea mai pretențioasă. Carnea de vită cere un timp de fierbere mult mai lung — o oră și jumătate, uneori mai mult — și o supă bine spumată. Gustul iese mai apăsat decât la pui.
Un lucru rămâne constant, indiferent de carne: dresul cu smântână și gălbenușuri, usturoiul crud la final și acrirea cu oțet. Dacă schimbi și structura asta, ai făcut o altă ciorbă.
Ciorbă rădăuțeană sau ciorbă a la grec? Care e diferența
Aici trebuie spus ceva pe care puține rețete îl recunosc: cele două ciorbe seamănă mult. Amândouă se fac de obicei cu carne de pui, sunt dresate cu smântână și gălbenușuri și au o textură cremoasă, catifelată.
Diferențele țin mai ales de usturoi și de acrire.
Ciorbă rădăuțeană
- Usturoi, mult — pus crud, la final, cu focul stins.
- Dres cu smântână și gălbenușuri.
- Acrită cu oțet (lămâia e o adaptare).
- Carnea, tăiată fâșii subțiri.
Ciorbă a la grec
- De regulă, fără usturoi.
- Dres cu smântână și gălbenușuri.
- Acrită de obicei cu zeamă de lămâie.
- Carnea, în bucăți sau fâșii, după rețetă.
Deci: usturoiul crud este diferența cea mai vizibilă, iar acrirea o completează: oțet la rădăuțeană, de obicei lămâie la a la grec. Sunt ciorbe înrudite, dar nu aceeași ciorbă cu sau fără usturoi. Rețeta celeilalte e pe pagina de ciorbă de pui à la grec.
Ciorba rădăuțeană nu se acrește cu borș, ci cu oțet. Este o confuzie frecventă, pentru că multe ciorbe românești se acresc cu borș. Lămâia poate înlocui oțetul ca adaptare, dar borșul nu face parte din rețetă: i-ar schimba gustul și culoarea deschisă.
Cum se face ciorba rădăuțeană într-un restaurant
Aici trebuie spus ceva pe care rețetele îl trec de obicei cu vederea: într-o bucătărie de restaurant, pașii diferă. Uneori diferă mult.
Nu pentru că rețeta ar fi alta, ci pentru că se gătește în cu totul alte condiții. Câteva dintre diferențele reale:
- Supa de bază se face separat. Nu pornești de la o oală cu apă rece, ci de la un fond de carne și oase fiert ore în șir, în cantitate mare, pregătit dinainte.
- Cantitățile nu se scalează liniar. Dacă înmulțești o rețetă de șase porții cu zece, nu obții șaizeci de porții bune. Sarea, acrirea și mai ales usturoiul cer ajustări care se învață doar din practică.
- Dresul e partea cea mai delicată. Într-un cazan mare, temperarea smântânii cu ou devine o operațiune serioasă — se face treptat, uneori pe cantități mai mici, tocmai ca să nu se taie.
- Fiecare bucătărie are ajustările ei. Câtă smântână, cât usturoi, cât de acru — nu există un standard universal. De asta, aceeași ciorbă gustă diferit de la un loc la altul.
Rețeta de mai sus este o adaptare a celei tradiționale, gândită pentru o bucătărie de acasă. Este corectă și funcționează. Dar dacă mănânci rădăuțeană în două restaurante diferite și îți par diferite, nu te înșeli — chiar sunt.
Cine a inventat ciorba rădăuțeană
Spre deosebire de aproape orice altă rețetă românească, ciorba rădăuțeană are un autor cunoscut, o dată și un loc precis. Nu s-a născut în negura vremurilor, ci dintr-o ciorbă de burtă pe care nu o mânca nimeni din casă.
Femeia care a creat-o se numește Cornelia Dumitrescu. Era bucătar-șef la Restaurantul Nordic din Rădăuți, județul Suceava.
După cum a povestit ea, ciorba de burtă nu le plăcea nici ei, nici soțului ei, Serafim. În anii aceia burta era și greu de găsit, fiind considerată un aliment „decadent". Serafim a întrebat-o dacă nu ar putea face, din piept de curcan, o ciorbă care să semene cu cea de burtă — dar fără burtă. A gătit-o întâi acasă, pentru familie, apoi a dus-o în meniul restaurantului. Într-un reportaj din 2025, începutul e pus în 1980 și legat de copiii ei, care nu prea voiau să mănânce ciorbă.
14 februarie 1982. Este data la care, potrivit presei, ciorba a fost trecută oficial în rețetarul restaurantelor de turism din județul Suceava.
Mai târziu, curcanul a fost înlocuit cu puiul, mai ieftin și mai ușor de găsit. Restaurantul a început cu zece-douăzeci de porții pe zi; în scurt timp se făceau sute, iar de la mijlocul anilor '80 grupuri de turiști opreau la Rădăuți special pentru ea.
Pe lista ingredientelor ei sunt carne de pasăre, legume, smântână, ouă, oțet, făină, usturoi, cimbru, dafin, piper boabe și sare. Cantitățile exacte le-a păstrat pentru bucătarii pe care i-a format. Puțina făină bătută în smântână cu gălbenușuri ferește dresul să se taie.
Fostul Nordic funcționează azi, pe o parte din spațiul de atunci, ca Restaurant Național, deschis de Cornelia Dumitrescu în 1999. Pentru ciorbă, ea a primit titlul de cetățean de onoare al Rădăuțiului.
Într-un interviu, Cornelia Dumitrescu s-a plâns că rețeta s-a degradat pe drum: în prea multe locuri, spune ea, ciorba care poartă numele orașului nu mai seamănă cu ce a creat.
Cu ce se servește ciorba rădăuțeană
Aici există o regulă simplă: ardeiul iute nu se pune în oală. Se pune pe masă.
Motivul e simplu și practic. Nu toată lumea vrea ciorbă iute. Dacă pui ardeiul la fiert, ai decis pentru toți cei de la masă. Dacă îl pui alături — proaspăt sau murat în oțet — fiecare își reglează singur porția. Mulți mușcă din el între linguri.
Pe masă, lângă ciorbă, ar trebui să se afle:
- Ardei iute — proaspăt sau murat. Nu în ciorbă, ci separat.
- Smântână în plus, într-un bol mic. Cine o vrea mai cremoasă, își mai adaugă în farfurie.
- Oțet sau lămâie, pentru cine o vrea mai acrișoară. Pragul de acru diferă mult de la om la om.
- Pâine de casă. Nu e o formalitate — ciorba asta cere pâine.
- Pătrunjel verde, tocat, presărat la final.
Despre verdeață: în rețeta de pe această pagină folosim pătrunjel verde. Unele rețete de rădăuțeană pun mărar, așa că verdeața nu e o diferență sigură față de ciorba a la grec.
Ce carne alegi — și de ce contează
Pui de curte sau pui din comerț?
Diferența este mare, iar în ciorba asta se simte. Puiul crescut la țară are mai multă grăsime, carnea e mai densă, iar supa iese cu un gust dulceag și plin pe care puiul din supermarket nu îl dă. Fierbe și mai greu — o oră și jumătate, uneori mai mult. Dacă ai posibilitatea, merită așteptarea.
Cu os și piele, sau piept dezosat?
Rețeta clasică folosește piept de pui — pentru că exact asta a fost ideea: o ciorbă mai ușoară decât cea de burtă. Dar oasele și pielea dau supei corp și gust. Un compromis bun: fierbi carnea cu tot cu os, iar la final dezosezi și tai fâșii. Obții și gustul, și textura ușoară. La Rădăuți, la fiert intră și carne de pe spate sau din alte părți ale păsării, nu doar piept, tocmai ca supa să iasă mai concentrată.
Curcan — varianta originală
Prima ciorbă rădăuțeană din istorie s-a făcut cu piept de curcan. A fost înlocuit cu puiul, mai ieftin și mai ușor de găsit. Dacă vrei să încerci varianta cu curcan, procedeul de pe această pagină rămâne același.
Greșeli frecvente și cum le eviți
Ciorba s-a brânzit. Ce fac?
Este cea mai frecventă problemă și are de obicei una dintre două cauze: smântâna a intrat rece în lichid prea fierbinte, sau ciorba a fiert după dres. Se poate salva parțial: freci puțină smântână proaspătă cu un polonic de supă caldă și o încorporezi treptat, amestecând, la foc stins. Uneori funcționează. Dar prevenția rămâne singura soluție sigură — temperare lentă, foc mic, fără clocot.
Smântâna prea slabă
Cu cât smântâna e mai slabă, cu atât se taie mai ușor în ciorba fierbinte și acră. Folosește smântână de cel puțin 20% grăsime; cea mai grasă e și mai sigură. Nu folosi smântână pentru frișcă: nu are gustul acrișor de care are nevoie ciorba.
Prea mult oțet, dintr-odată
Acrirea se face treptat, gustând. O ciorbă prea acră nu mai poate fi corectată ușor. Dacă totuși ai exagerat, singurul remediu real e diluarea: adaugi supă păstrată de la fiert sau apă fierbinte, apoi încă puțină smântână temperată, și potrivești din nou de sare. Cartofii fierți în ciorbă nu rezolvă problema: absorb zeamă, dar nu scad aciditatea.
Usturoiul pus prea devreme
Fiert mai mult timp, usturoiul își pierde iuțeala și devine dulceag, iar ciorba se simte mai fadă. Pune-l la final, cu focul stins, ca la pasul 6.
Spuma lăsată în oală
Spuma care se ridică la începutul fierberii nu este toxică — sunt proteine coagulate. Dar tulbură supa. Iar o ciorbă rădăuțeană tulbure își pierde exact ceea ce o face frumoasă: culoarea deschisă, aproape albă. Spumează de câte ori e nevoie, în primele minute.
Cum se păstrează și cum se reîncălzește
La frigider, în vas acoperit, ciorba rădăuțeană rezistă două-trei zile. Mai mult nu — smântâna nu iartă.
Nu o congela. La dezghețare, smântâna se separă, iar textura catifelată rareori mai revine ca la început.
La reîncălzire, focul stă la minimum și amesteci des. Nu o lăsa să dea în clocot — se poate tăia și a doua zi, la fel de ușor ca în prima.
Un truc pentru ciorba care se păstrează: dacă știi de la început că vei mânca din ea și zilele următoare, nu o acri în oală. Aciditatea favorizează tăierea smântânii la reîncălzire. Pune oțetul sau lămâia direct în farfurie, la servire. Fiecare își reglează gustul, iar ciorba rezistă mai bine.
Întrebări frecvente despre ciorba rădăuțeană
Alte rețete tradiționale
Alte preparate românești tradiționale, explicate pas cu pas.
Sau vino s-o mănânci gata făcută
O găsești la Restaurant Ceaun, în Sectorul 2, alături de celelalte ciorbe și supe din meniu.