Ce carne alegi, cum rămâne zeama limpede, în ce ordine intră legumele și când pui borșul
Sari la rețetăCiorba de văcuță este ciorba acrită cu carne de vită, legume și borș, terminată cu leuștean. I se spune la fel de des ciorbă de vită: e aceeași ciorbă. Carnea, de obicei cu os, fierbe încet, iar în zeama ei intră pe rând rădăcinoasele, fasolea verde, cartofii, mazărea și roșiile. Se servește fierbinte, cu ardei iute și pâine, și, după gust, cu smântână.
Cantitățile și pașii de mai jos sunt construiți din rețete românești publicate, de la cărți de bucate vechi la autori de azi, comparate între ele. Nu este rețeta bucătăriei noastre; ce servim la restaurant găsești mai jos.
Atinge un ingredient ca să-l bifezi pe măsură ce îl pregătești.
Pentru ciorbă se aleg bucățile cu os și cu țesut conjunctiv: rasolul, coasta, pieptul sau spata. Fierb mai mult decât carnea slabă, dar osul dă gust și corp zemii, iar carnea rămâne fragedă. Aproape toate rețetele recomandă carne cu os; pulpa, mai slabă, merge și ea, mai ales împreună cu câteva bucăți cu os.
Timpul de pe pagină e orientativ. Carnea de la un animal mai bătrân fierbe mai mult, așa că te iei după carne: legumele intră când furculița pătrunde cu puțină rezistență, iar carnea se scoate când se desface ușor de pe os.
Carnea se pune în apă rece și se aduce încet la fierbere: așa își dă treptat gustul în zeamă. Spuma care se strânge la primul clocot se ia cu spumiera, de câteva ori, până nu mai apare. Cărțile de bucate vechi dau și un truc: o lingură de apă rece turnată în oală ridică încă un rând de spumă, care se ia și el. Unele rețete merg mai departe: lasă carnea să clocotească 5–10 minute, aruncă apa și o pun din nou la fiert în apă curată.
După spumare, ciorba fierbe la foc mic, cu clocot abia vizibil. Un clocot puternic tulbură zeama, chiar dacă spuma a fost luată. Sarea se pune puțină la început, pentru că zeama scade la fiert și se concentrează.
Legumele intră pe rând, după cât le trebuie să fiarbă, ca să fie toate gata în același timp și niciuna să nu se facă terci. Rădăcinoasele se pun lângă carne, cât încă mai are nevoie de fiert, așa că fierb împreună:
Ciorba de văcuță se acrește de obicei cu borș, fiert separat, într-un vas mic, și turnat apoi în ciorbă, care mai dă un clocot sau două. Cât borș pui depinde de cât de acru e: rețetele publicate merg de la un pahar la un litru pentru aceeași cantitate de ciorbă. De aceea, pe această pagină se pun întâi 500 ml, se gustă și se adaugă după gust. Roșiile aduc și ele puțină aciditate.
Fără borș, ciorba se acrește cu zeamă de lămâie, pusă după ce s-a oprit focul, sau cu puțin oțet. Unii pun lămâia pe masă, ca fiecare să-și acrească farfuria. Zeama de varză murată merge și ea, pentru un gust diferit.
Ciorba ardelenească e altă ciorbă: se face cu afumătură de porc și tarhon. O găsești explicată pe pagina de ciorbă ardelenească. Alte ciorbe, cu carne sau de post, sunt pe paginile de ciorbă de perișoare și ciorbă de legume.
Ciorba de văcuță se servește fierbinte, cu ardei iute, pâine și, după gust, smântână în farfurie. Se pune la frigider în cel mult două ore după gătit, într-un vas acoperit, și se păstrează trei-patru zile. Se încălzește doar porția pe care o mănânci, până dă în clocot; leușteanul proaspăt se poate pune din nou la servire.
Ciorba de văcuță e în meniul nostru, în porție de 350 g, cu carne de vită, zeamă de oase, legume, borș și condimente. Rețeta de pe această pagină e scrisă pentru gătit acasă și nu este fișa bucătăriei noastre.
Alte ciorbe românești, explicate pas cu pas.
Ciorbe, mâncăruri gătite și murături, în Sectorul 2, lângă Obor. Rezervă o masă.
Str. Maica Domnului nr. 54, București, Sector 2